Azi în Timişoara, mâine în toată ţara!

16 decembrie 1989 însemna prima zi de revoluţie. În această zi, câţiva timişoreni s-au adunat în faţa cesei lui Laszlo Tokes, pastorul care urma să fie evacuat din casa parohială de către comunişti. Oamenii au oprit tramvaiele, au început să scandeze lozinci,  au pornit apoi în coloane spre oraș, chemând timișorenii în stradă. Se scanda „Libertate şi Dreptate”. Autorităţile au intervenit cu tunuri de apă, gaze lacrimogene și bastoane de cauciuc. Reacția autorităților doar i-a întărâtat pe timișoreni. Pe fondul primelor arestări, protestatarilor li se adaugă studenții și sindicatele. Din acest moment, protestul a devenit unul social. Manifestanții au spart vitrinele magazinelor, au dat foc cărților lui Ceaușescu și au distrus lozincile „Epocii de aur”, din oraș. Încep luptele de stradă care țin până după miezul nopții. Era prima zi a ceea ce va rămâne în istorie drept „Revoluția de la Timișoara”.

A urmat, de fapt, a doua zi 17 decembrie,  în care s-a reluat marşul pentru libertate şi s-au tras primele focuri de armă asupra oamenilor. Mulțimea de manifestanți creștea de la oră la oră, iar pe strazi aveau loc confruntari directe între militari și revoluționari. Speriați de amploarea revoltei și conduși după ordine care se bat cap în cap, militarii încep să tragă în mulțime. Acesta este momentul în care cad primele victime ale Revoluției din 1989. Spre sfârșitul zilei, Ceaușescu convoacă o ședință a Comitetului Politic Executiv și, nemulțumit și panicat de amploarea evenimentelor de la Timișoara, ordonă Armatei să tragă în mulțime fără nicio reținere. Seara, după ora 19.00 trupe ale Ministerului Apărării Naționale și milițieni încep să traga în protestatari fără a mai ține cont de nimic.

Astfel, se declară ziua de 17 DECEMBRIE 2011 – Zi de doliu pe raza municipiului Timişoara.Toate instituţiile şi autorităţile publice de pe raza municipiului Timişoara sunt obligate ca în ziua comemorării să arboreze drapelul de stat al României în bernă. Astăzi, părinţii, fraţii şi prietenii celor care au murit în Decembrie ’89 vor merge la Cimitirul Eroilor să aprindă o lumanare. Mulţi dintre cei care au pierdut pe cineva drag în Revoluţie nu au nici acum unde să aşeze o floare. Se vor strânge însă, la fel ca în fiecare zi de 17 Decembrie, de 22 de ani încoace, pentru a-şi aminti împreuna că atunci… au murit nişte oameni care nu şi-au dorit decât libertate şi o viaţă mai bună.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s